In 2004, student fiind la FEAA, am participat la conferinta „Afaceri si Oameni” organizata de LSE, unde un „dinozaur” Ionut Zlate ne povestea cat de greu e sa ai propria firma. Ionut recomanda mai intai sa faci practica, sa muncesti pe banii altuia si daca dai gres sa dai pe banii lui. A avut omul firma de consultanta ca asa era la moda atunci si dupa primul an de activitate era pe val. In al 2 lea an a dat faliment, apoi s-a angajat.
Nu l-am crezut… si peste ani am inceput sa ii dau dreptate, partial… Si acum povestea mea, pe scurt, apoi pe rand, articol cu articol – situatii aparute in activitatea de antreprenor si apoi un mic exemplu actual.
Antreprenoriatul este ca un drog pentru unii printre care ma numar si eu. Nu te lasi decat daca ai picat de tot, si te mai ridici o data si mai incerci pana la epuizare. Cu timpul, ai sa inveti cuvinte pe care ulterior ai sa le inghiti cu un zambet amar: exit, faliment, impozit, etc.
Sa deschizi o firma e usor, chiar foarte usor. Daca esti fraier, sincer, platesti pe altii sa faca o munca de 2 ore pentru tine pe niste bani pe care mai bine ii tii pentru investitii. Am fost asociat in 2 firme, am crezut, am muncit, am muncit mai mult si am esuat „magna cum laude. Acum am mai deschis o firma cu care momentan sunt pe break-even dupa 3 luni si viitorul arata plin de munca, potential si optimism.
Prima firma Copyfox Media a fost o agentie de marketing, de fapt guerrila-marketing. Am vazut o idee care functiona bine in UK si plini de entuziasm am preluat ideea. Cateva amintiri au ramas pe Slideshare. Cateva greseli facute au fost:
- Nu am calculat un potential de piata, o capacitate a pietei, deci nu am facut o analiza in prealabil;
- Nu am luat in calcul trendul pietei de advertising care era in scadere in plina criza;
- Nu am luat in calcul diversificarea serviciilor;
- Am lucrat pe incredere, fara avans si unii clienti au fost binevoitori sa nu mai plateasca dupa campanie.
In acelasi timp am vazut potential pe piata organizarilor de evenimente si am deschis cu un prieten o firma de organizari evenimente, axata in principal pe cursuri festive si banchete. Primul an a fost de vis, contracte destule, amortizari rapide, notorietatea in crestere, angajati noi, ce mai, eram pe val. Apoi au venit impozitele peste noi (pentru ca am vrut sa fim cetateni exemplari) si binecunoscutele tepe date de anumiti clienti/pseudolideri studentesti. Sa fiu sincer, mi-am luat gandul ca voi mai recupera vreodata aproximativ 250.000 lei. Daca tot am vorbit de greseli uite cateva din aceasta industrie, poate cineva le va invata:
- Am aproximat niste costuri eronat si ne-am trezit cu costuri mai mari cu 20% peste 6 luni de activitate;
- Am crezut ca daca esti onest si iti platesti impozitele la timp si declari tot o sa fie bine si frumos;
- Nu am facut un cashflow eficient pentru o afacere sezoniera cu costuri anuale;
- Am intrat pe piata cu preturi mici (dumping);
- Am luat mai mult decat puteam duce si nu am stiut sa spunem STOP;
- Piata absolventilor si implicit numarul studentilor/liceenilor e in scadere, an cu an.
Cu un bagaj de lectii invatate am deschis o noua firma acum 3 luni, cu activitate in sezonul de iarna si anume Scoala de snowboarding | Centru inchirieri echipamente in Iasi. Stiu, suna a sinucidere daca e sa ne gandim la zapada cazuta anul acesta in Romania, dar am reusit sa facem cu greu un break-even Probabil, pentru ca:
- Am facut un cash-flow bazat cheltuile anuale si venituri de sezon;
- Am aproximat costurile cu 30% in plus;
- Am apelat la sampling fiind ceva nou;
- Am investit putin cate putin si nu tot odata in marfa si am dispus de cash mai tot timpul;
- Am notat tot, absolut tot in materie de aport in bani si cheltuielile facute, intrari-iesiri;
- Am avut incredere unul in celalalat, fiind 2 asociati.
Cred ca e aproape inevitabil ca in Romania sa nu dai de un faliment in antreprenoriat. Daca vrei bani din antreprenoriat, trebuie sa te multumesti cu putin cate putin si sa strangi din dinti si evident sa ai rabdare.
Am vazut mai multe articole pe Facebook cu 3 tineri boboci din LSE care s-au lansat in antreprenoriat cu o agentie de marketing care va face legatura intre sponsori si organizatorii de evenimente, cel mai probabil balurile bobocilor. Sunt foarte pesimist deoarece:
- Jucatorii mari „sponsorizeaza”, de fapt cumpara publicitate la evenimente doar daca au un ROI eficient in vanzari si in cazul balurilor de boboci nu prea ies calculele;
- A trecut vremea cand firmele faceau publicitate doar pentru branding la balurile bobocilor. O sigla pe un afis/banner langa alte zeci de sigle nu ajuta la nimic;
- In ultimii 2 ani am vazut la balurile bobocilor firme care ofera pachete de sponsorizare doar in produs si anume: firme distributie parfumuri, saloane de coafura, AVON/ORIFLAME, restaurante cu cine romantice, saloane de masaj, etc;
- Singurele firme care vor da bani vor fi cele de videochat;
- Jucatorii mari lucreaza deja cu agentii de publicitate, cu experienta pe piata si care propun cu totul alte strategii de promovare.
Timpul va fi avocatul meu si chiar daca nu recomand carti de citit si aplicat in business, exista o exceptie: „Toti suntem datori c-un faliment”, de Cristian Hostiuc.